Atat diferitele plante, cat si aceeasi planta in decursul vietii sale, de la semanat pana la maturizare, au nevoie, pentru cresterea si dezvoltarea lor normala, de conditii exterioare diferite. Faptul ca planta necesita, in decursul dezvoltarii sale, conditii de mediu exterior, arata ca insasi dezvoltarea plantei, de la semanant pana la maturizarea noilor seminte, nu este aceeasi.


Dezvoltarea plantelor anuale consta in etape izolate, diferite stadii ale dezvoltarii. 

 

Prin stadiu de dezvoltare ale plantei provenita din samanta, trebuie sa intelegem, nu formarea (dezvoltarea) diferitelor organe si parti de planta, ci momente si etape calitative, caracterizate si conditionate, in primul rand, prin modificarea necesitatilor plantei in dezvoltare, fata de contitiile mediului exterior. Necesitatile referitoare la anu­mite conditii, precum si modificarea acestor necesitati in procesul vietii individuale a plantei, sunt conditionate de istoria anterioara a genului, speciei si soiului embrionului semintei respective, pentru fiecare caz in parte analizat de noi. Dezvoltarea tuturor generatiilor precedente imprima dezvoltarii plan­tei dintr-o anumita samanta, concreta, o directie destul de precisa. Dezvoltarea relativ dirijata a embrionului semintei, dupa cum au aratat ex­perientele speciale, precum si observatiile asupra vietii plantelor, se face in etape.

Prin cresterea plantelor, noi intelegem ceea ce in mod obisnuit se in­telege in practica, adica sporirea greutatii si volumului plantei, indiferent asupra caror organe sau parti de plante se produce aceasta sporire. Acelasi inteles il introducem si in conceptia asupra cresterii organelor izolat si ale partilor de planta. Spre exemplu, prin cresterea radacinii sfeclei de zahar, noi intelegem sporirea masei radacinii, a volumului ei.

Conceptia asupra cresterii nu caracterizeaza o stare calitativa, o stare de maturare a plantei sau a organelor ei. 

Cresterea reprezinta sporirea masei plantei care se gaseste in diferite stadii ale dezvoltarii sale.

Insu­sirea de a creste poate fi exprimata in diferite grade, in functie de natura plantei, de stadiul ei de dezvoltare, precum si de conditiile exterioare ale mediului inconjurator.

Adeseori, complexele conditiilor exterioare necesare plantei pen­tru parcurgerea stadiilor ei de dezvoltare, nu coincid cu acelea necesare, pentru cresterea ei in diferitele stadii de dezvoltare. Necoinciderea se poate referi, nu numai la dozarea factorilor necesari pentru crestere, pe de o parte, si pentru dezvoltare, pe de alta parte; pentru multe plante se intampla sa nu coincida insisi factorii ce intra in complexul pentru dezvoltare si in cel pentru crestere.

De aceea, in viata plantelor se poate observa ușor :

- o crestere rapida a unei plante si o dezvoltare a ei inceata, o inain­tare inceata catre fructificare ;   
- o crestere inceata a plantei si o accelerare a dezvoltarii ei;
- o crestere rapida a plantei si dezvoltarea ei rapida.

 In cazul iarovizarii materialului de semanat, in mediu artificial, in laborator, se creeaza conditii in prezenta ca­rora plantele (embrionii lor abia porniti in crestere) isi parcurg unu din stadiile dezvoltarii lor (stadiul, de iarovizare); in acelasi timp, cresterea este extrem de incetinita si aproape ca nu se observa cu ochiul liber.

Modificarile care se petrec in timpul iarovizarii premergetoare semanatului, in embrionii abia porniti in crestere, reprezinta unul din stadiile dezvoltarii plantelor provenite din samnanta. Fara aceste modificari, soiurile de toamna (trebuie sa presupunem ca si cele de primavara) nu pot sa fructifice.

Parcurgerea de catre planta a stadiului de iarovizare poate incepe, in prezenta conditiilor exterioare corespunzatoare, de inadata ce embrionul a pornit la crestere. Cand lipsesc conditiile exterioare corespunzatoare pentru ca plantele respective sa parcurga stadiile de dezvoltare, atat timp cat nu se realizeaza aceste conditii, cresterea acestor plante, insa (in cazul de fata, dezvoltarea frunzelor si radacinilor) poate sa continue.

Datele experimentale arata ca, pentru ca plantele sa parcurga stadiul de iarovizare, in germenii abia porniti in crestere si in plantele de 5-8 luni (ale aceluiasi soi) ale graului de toamna sunt necesare aceleasi conditii de mediu exterior si aceeasi durata de timp. Ca urmare, iuteala cu care planta isi parcurge stadiul de iarovizare, nu depinde de marimea si varsta ei. Iuteala de parcurgere a stadiului depinde de natura plantei si de conditiile mediului exterior.

Soiurile de grau de toamna, de secara si de alte culturi de toamna, isi parcurg stadiul lor de iarovizare, nu cand se gasesc in stare de germeni abia porniti la crestere, ci atunci cand ele reprezinta o masa verde infratita.

Pentru ca planta sa parcurga stadiul ei de iarovizare, precum si pentru ca sa parcurga alte stadii de dezvoltare, nu este nevoie numai de unii factori exteriori, izolați, ca temperatura, aerul, umiditate, lumina, in­tuneric, etc., ci de complexul factorilor ai carui componenti sunt determi­nati de insusirile naturale ale plantelor. In functie de faptul ca o planta e de grau sau de mei, sunt necesare si conditii diferite pentru parcurge­rea acelorasi stadii de dezvoltare, care sunt, insa, specifice, proprii, ine­rente naturii acestor plante. Inafara de aceasta, pentru ca aceeasi planta sa parcurga diferitele stadii de dezvoltare, sunt necesare, deasemenea, complexe diferite ale conditiilor exterioare.

Soiurile noastre de toamna, de grau, de secara si de alte culturi, se­manate în camp primavara, nu-si pot parcurge complet stadiul de iaro­vizare (de aici lipsa inspicarii), in majoritatea cazurilor datorita exclusiv temperaturilor relativ ridicate, atat in perioada de semanat, cat si in perioada urmatoare. Aceasta nu inseamna ca, pentru iarovizare „in general“ deci si pentru iarovizarea premergatoare semanatului cerealelor de toamna si de primavara, se cere numai temperatura corespunzatoare. Pentru ca plantele culturilor de toamna si ale celor de primavera sa parcurga stadiile de iarovizare, nu este suficient numai un singur factor, ci este necesara temperature impreuna cu alti factori. Componentii acestui complex, care ne sunt cunoscuti in timpul de fata, sunt umiditatea, temperature, aerul (precum si substantele nutritive plastice ce se gasesc in samnata sau in plata verde). In prezenta unei anumire combinatii a dozelor acestor factori (in functie de soi), se creeaza posibilitatea pentru parcurgerea stadiului de iarovizare a oricarui soi de cereale si a multor altor plante.

Daca am putea regla, in mod artificial, factorul temperatura de pe intinsul campiilor, atunci, in cazul semanatului in primavara a plantelor de toamna, factorul temperatura ar fi fundamental si ar trebui sa-l reglam numai pe acesta, adaptandu-l la necesitatile plantelor pentru parcurgerea stadiilor lor de iarovizare. Toti ceilalti factori ai complexu­lui, indispensabili pentru iarovizarea plantelor, exista, in regiunea noas­tra, in conditiile de primavara din camp, in dozele necesare. In practica, trebuie sa iarovizam plantele in conditii artificiale, inainte de semanat, cand sunt sub forma de material de sadire. In aceste cazuri trebuie sa-i dam plantei respective, nu numai temperatura de care are nevoie, ci si o serie intreaga de alte conditii necesare. In cazul iarovizarii premergatoare se­manatului, atat a cerealelor, cat si a altor plante, factorul fundamental, hotarator, este umiditatea.

In dezvoltarea plantei anuale provenite din samanta, se observa o succesiune in parcurgerea diferitelor stadii de dezvoltare. Parcurgerea fiecarui stadiu urmator al dezvoltarii poate incepe numai dupa terminarea stadiului precedent si numai in prezenta conditiilor de mediu exterior, corespunzatoare stadiului respectiv. Spre exemplu, par­curgerea stadiului de lumina, in dezvoltarea plantelor de grau, poate avea loc numai dupa completa terminare a stadiului anterior al dezvoltarii si anume a stadiului de iarovizare si numai in conditii de zi lunga (mai bine la lumina permanenta).