Inmultirea vegetativa consta in folosirea organelor formate in mod natural sau a unor parti vegetative ale plantei desprinse in acest scop. Aceasta metoda de inmultire este obligatorie pentru anumite culturi ca: usturoiul, cartoful, hreanul, ceapa de Egipt, deorece in conditiile din tara noastra nu formeaza seminte. De retinut ca indivizii obtinuti pe cale vegetativa nu formeaza o generatie noua ca plantele de samanta, ciclul lor ontogenetic nefiind complet.

Inmultirea prin bulbi se face la usturoi, ceapa obisnuita si ceapa  de Egipt. La usturoi se folosesc bulbisori (bulbili) cunoscuti sub numele popular de „catei”. Ei se desfac, mai intai, din capatani, apoi se planteaza separat cate unul, in pozitie verticala. La ceapa de Egipt se folosesc bulbili, care se formeaza in varful tulpinii florale.

 

Inmultirea prin rizomi se practica la hrean. Rizomii se taie cu un cutit in portiuni cu cel putin 1-2 muguri vegetativi, din care va rezulta o noua planta. Dupa zvantarea taieturii, portiunea din rizom se planteaza in pamant.

 


Inmultirea prin tuberculi se foloseste la cartof. Pentru inmultire se folosesc de regula tuberculi intregi de marime mijlocie, iar in unele cazuri se pot folosi si portiuni din tuberculi cu cativa muguri (ochi).

Inmultirea prin butasi se practica mai mult la tarhon, iar in unele cazuri, la tomate. Butasii se pregatesc din lastari nelemnificati, cu 3-4 muguri, care se pun la inradacinat inainte de plantare.

Inmultirea prin despartirea tufei se practica in mod obisnuit la macris, leustean, tarhon, anghinare. Despartirea tufei se face toamna, cu ajutorul unei cazmale sau a unui cutit bine ascutit, dupa care portiunile separate din tufa se planteaza separat.