IMPORTANTA. BIOLOGIE. ECOLOGIE .

 

Anghinarea a fost folosita in terapeutica inca din secolul al XVI-lea , insa actiunea sa coleretica s-a stabilit abia in 1931. (C. Constantinescu , 1967). Mai tarziu s-a dovedit ca actiunea terapeutica se datoreste cinarinei , flavonozidelor , polifenolilor, glicozidelor etc.

Materia prima si compozitia chimica. De la anghinare (anghinar) se folosesc frunzele in stare proaspata sau uscata , cu sau fara petiol ( Cynarae folium).

 

 

 

 

Frunzele contin 0,2-3% cinarina (acid 1-4 dicafeilchinic ), acid clorogenic ( acid 3 – cafeilchinic), polifenoli , flavonozide, (cinarozida si scolimozida) , un principiu amar (cinaropicrina), glicozidele A si B ,pectine tanoizi, mucilagii, acizi organici , zaharuri , saruri minerale etc. (E. Nechiforescu , V.Cucu ,1966, E.Nechiforescu , V. Miscov , 1967; F. Craciun si colab. 1977). Principiul activ , cinarina , a fost obtinut in stare cristalizata si sintetizat apoi de Panizi si colab. 1954 ( E. Coiciu si G. Racz , 1962 ). S-a constatat ca dihidrofenoliii de tip cafeic sunt in proportie mai mare in limb( de 4-5 ori mai mult) decat in petiol ; principiile active au o repartizare relativ uniforma in limbul frunzei ; frunzele bazale sunt mai sarace in principii active decat cele din zona medie si superioara (E. Nechiforescu , V. Cucu , 1966), J.M. Jouany si colab. 1975,au dozat cinaropicrina si au gasit un continut de cca. 1% in frunze uscate. E. Pelegrino si O. Contz 1984, au stabilit o noua metoda de dozare a polifenolilor cafeilchinici din frunzele de anghinare. Aceasta consta in hidroliza alcalina a polifenolilor cafeilchinici (cinarina, acid clorogenic, si izomerii sai) pana la acid cafeic , care s-a dozat fotometric prin reactia cu reactivul Arnow. Prin tratarea semintelor cu procaina s-au obtinut plante cu un continut mai ridicat in principii active (polifenoli total exprimati in cinarina si flavone ) cu 20-94 % fata de martorul netratat. (A. Ionica si colab. 1976). In F.R. IX figureaza '' Cynorae folium '' (frunza de anghinare) cu un continut de cel putin 0,2% flavonoide exprimate in luteolina si cel putin 1% polifenoli de tip acid cafeic exprimati in cinarina.

 

Utilizari.

 

Compusii din fructe au efect asupra bolilor de ficat si rinichi. Au actiune coleretica , mareste reziduul uscat al bilei , stimuleaza excretia biliara a colesterolului , scade hipercolesterolemia , stimuleaza diureza si functia antitoxica a ficatului . Se indica in insuficienta biliara , coleciste subacute si cronice , colita de fermentatie si spastica , obstructii partiale ale hepatocoledocului , in hipercolesterolemii, hepatite , ciroza etc. Se foloseste in compozitia produsului Anghirol (coleretic si diuretic slab ). Este contraindicata folosirea in afectiuni acute hepato-biliare si renale. Anghinarea este utilizata si ca leguma (solzi florali si receptacului ). Din inflorescente s-a preparat si un cheag vegetal (V. Cucu si colab. 1958) .

 

Raspandirea.

 

Anghinarea este planta mediteraneana , originala din sudul Spaniei (C. Constantinescu , 1967). A fost introdusa in cultura in scop medicinal si ca leguma.

Sistematica . Soiuri. Se cultiva specia Cynara scolymus L. Specia are 2n= 34 (A. Laza si G. Racz 1975) . Inrudita cu ea si cu actiune similara este Cynara cardunculus L. Unii autori le considera ca subspecii reunite intr-o singura specie. C. cardunculus L. (E. I. Nyarady , 1964) .

Din specia Cynara scolymus L. , la noi in tara se cultiva soiul local (populatia) ''De Fundulea'' din anul 1973. A. Mihalea , 1982 ,arata ca materialul existent in cultura la noi in tara este format din numeroase biotipuri , deosebite in special prin caracterele frunzei '' De Fundulea'' are in ai doilea an tulpina de 150-180cm , ramificata . Contine 1,5-1,7 % polifenoli si 0,03-0,11% flavone. Productiile medii sunt de 15-19 t/ha frunze proaspete sau 2,0-2,3 t/ ha frunze uscate . ( D.Torje si colab. 1978).

 

Particularitati biologice.

 

Este planta bienala sau perena , cultura putandu-se mentine 2-3 ani (E.Coiciu si G. Racz , F. Craciun si colab. 1977). Dupa cum precizeaza A. Mihalea , 1982 si M.Mircea , 1986, in ai doilea an , productia de frunze este foarte mica (apar tulpinile florifere ), fapt care nu justifica mentinerea culturii. Pentru frunze in scop medicinal se preconizeaza cultivarea ei ca planta anuala. In sol formeaza un rizom de pe care pornesc radacinile , dezvoltand un sistem radicular care patrunde adanc in sol . Tulpina este foarte ramificata , cu inaltimea de pana la 1,8 m. Frunzele in primul an sunt sub forma de rozeta , iar pe tulpina sunt dispuse altern. Frunzele sunt mari , penat-fidate , spinoase , paroase pe partea inferioara. Florile sunt tubuloase , de culoare rosie- violacee, sunt dispuse in capitule (antodii) mari, globuloase cu diametul de 4-5cm , invelite in mai multe randuri de solzi membranosi , cu baza carnoasa ( C. cardunculus L. are inflorescente mai mici). Infloreste din iulie pana in septembrie. Fructele sunt achene ,brune , cu papus avand MMB pana la 50 g.

 

Cerintele fata de clima si sol .

 

Anghinarea are cerinte ridicate fata de temperatura si lumina. Peste iarna nu rezista sub 0 grade C , daca solul nu este acoperit cu zapada. Cerintele fata de apa sunt destul de mari , de aceea da bune rezultate in conditii de irigare. Planta dezvolta un sistem radicular profund. Prefera soluri adanci, permeabile , bogate in elemente nutritive , cu reactie neutra , cu un regim hidric favorabil . Excesul si lipsa apei in sol sunt daunatoare.

Zonare. Avand in vedere cerintele pedoclimatice ale plantei se recomanda sa se cultive in zonele din sud si sud-vestul tarii ( A. Mihalea , 1982; M. Mircea , 1986 ) , in Campia Baraganului , Campia Burnazului , Campia Olteniei si Campia Timisului (E. Paun si colab. 1983) .

 

 

TEHNOLOGIA DE CULTIVARE

 

 

Rotatia.

 

Se poate cultiva dupa prasitoare bine intretinute , cereale de toamna , leguminoase. Se recomanda sa revina pe acelasi teren numai dupa 4-5ani.

 

Fertilizarea.

 

Anghinarea reactioneaza bine la fertilizare . Se aplica ingrasaminte chimice in doze variabile in functie de starea de fertilitate a solului si planta premergatoare. Se recomanda aplicarea dozelor de 80-100 kg/ha N, 70-80 kg/ha P2O5 si 50-60kg/ha K2O (M.Mircea , 1986). Fosforul si potasiul se incorporeaza toamna o data cu aratura adanca , iar azotul se aplica jumatate inainte de semanat si jumatate dupa prima recoltare a frunzelor (fiind incorporat intr-o prasila).

 

Lucrarile solului.

 

In functie de timpul cand elibereaza terenul planta premergatoare si starea de umiditate a solului , se efectueaza aratura adanca de 28-30cm. Dupa premergatoare timpurii, obisnuit se face desmiristirea cu discul, urmat de grapa apoi aratura , iar dupa plante recoltate tarziu , se face direct aratura . Primavara, pentru mentinerea umiditatii solului si pentru combaterea buruienilor , se fac lucrari cu discul urmat de grapa. Patul germinativ se pregateste bine cu combinatorul.

 

Samanta si semanatul .

 

Samanta tre sa aiba o buna valoare culturala , puritatea de 95% (minimum 90%) , germinatia de 60% (minimum 40%) . F. Craciun si colab. 1977 recomanda umectarea semintelor inainte de semanat la temperatura de 25-30 grade C ,dupa care se zvanta si se seamana imediat. Din cercetarile intrepinse de A. Ionica si colab. 1976 ,s-a constatat ca tratarea semintelor cu procaina ( 1mg si 10 mg /l timp de trei ore ) stimuleaza cresterea plantelor si continutul in principii active. Semantul se face dupa ce a trecut pericolul ingheturilor tarzii , spre sfarsitul lunii aprilie (decada a-III-a ) si inceputul lunii mai (5-8mai ) , in anii cu desprimavarare mai tarzie (A. Mihalea ,1986). Desimea care trebuie sa se realizeze este de 7-9 plante la m2 ( A. M

ihalea , 1982 , M. Mircea 1986). Se seamana in randuri la distanta de 70 cm ,iar plantele pe rand se lasa la 20-30 cm (A. Mihalea , 1986) . Adancimea de semanat este de 3-5cm . Cantitatea de samanta la ha este de 4-5kg. Semanatul se face cu semanatoarea SPC-8.

 

Lucrarile de ingrijire.

 

De la semanat , plantele rasar dupa 14-18 zile (F. Craciun si colab. 1977). In timpul vegetatiei se mentine solul curat de buruieni si afinat prin prasile mecanice intre randuri si manuale pe rand , de cate ori este nevoie. Cultura se rareste cand plantele au 2-3 frunze adevarate , lasandu-se pe rand la distanta de 20-25cm, pentru a se realiza desimea arata . Erbicidul recomandat in cultura anghinarei este Treflanul (4l /ha ) aplicat inainte de semanat si incorporat imediat la 6-8 cm adancime (M. Mircea 1986). Folosirea a 4-6l /ha Treflan asigura o combatere de cca. 65% , a buruienilor sporind productivitatea muncii de 5-6 ori ,fata de intretinerea manuala cu 3-4 prasile (A. Barbu si colab. 1983). Pentru prevenirea atacului de boli ( Sclerotinia sclerotiorum, atacul apare pe capsule in anul II de vegetatie) si daunatori , buha semanaturilor , larva fluturilor caramizii ai scaietilor , paduchele negru al sfeclei , se recomanda respectarea rotatiei si a igienei culturii . F. Craciun si colab. 1977 ,arata ca daca se mentine cultura si in anul doi , se recomanda : sa nu se ia ultima recolta de frunze ( pentru a mari rezistenta plantelor la inghet); la culturile din anul doi sau mai vechi sa se scurteze tija florala la 15-20cm de la sol ; in ambele cazuri plantele sa se biloneze (inainte de inghet) , urmand ca bilonul sa se desfaca primavara (martie). Dupa cum s-a aratat insa , in ultimul timp , pentru producerea materiei prime medicamentoase (frunzele),se recomanda sa se mentina in cultura numai un an (A. Mihalea ,1982).

 

 

Recoltarea.Conditionarea.Productia.

 

De la anghinare se recolteaza frunzele , la maturitatea tehnica , atunci cand au culoarea verde inchis , lungimea de cel putin 35-40cm (A. Mihalea ,1986), iar petiolul si nervura sunt inca fragede . In cursul vegetatiei ,se fac 3-5 recoltari de frunze , prin taiere cu secera sau cutitul , mentinandu-se frunzele tinere din mijlocul tufei (''inima'') care dezvolta o noua rozeta. Pentru evitarea intepaturilor ,se recomanda folosirea manusilor de cauciuc. Dupa recoltare , frunzele se pun in cosuri si se transporta in celmai scurt timp pentru prelucare in stare proaspata sau uscare. Pentru uscarea artificiala , temperatura trebuie sa fie cuprinsa intre 50-60 grade C (M.Mircea ,1986). Uscarea pe cale naturala se face in incaperi la umbra , pe rame , rogojini , hartie (in strat subtire ,de un rand de funze) despicandu-se petiolul in lung, pentru a scurta perioada uscarii , precum si pe sfoara (ca si tutunul) . Uscarea dureaza cca. 20 zile. Daca se face uscarea la soare dureaza numai 7-10 zile , insa scad principiile active , ca si in cazul uscarii artificiale (F.Craciun si colab. 1977). Randamentul la uscare este de cca. 7:1 .

Conditiile tehnice de receptie prevad urmatoarele : impuritati: frunze brunificate sau patate 5%, (la cele proaspete si frunze ingalbenite) , corpuri straine organice 0,5% maximum, minerale 1,0% maximum , umiditate 13% maximum . Principii active flavone 0,12% maximum , cinarina 0,9% maximum.

Productia ce se realizeaza la ha este de cca. 15-20 t frunze proaspete (2-3 t frunze uscate).

 

Daca vrei seminte de anghinare, click aici: https://www.semplus.ro/Anghinare