Planta legumicola anuala, cu radacina sferica sau conica-alungita, carnoasa, comestibila, cu coaja alba, rosie, violacee sau neagra si cu frunze mari adanc crestate.

 

 

 

 

 

In scop alimentar-medicinal se folosesc radacinile sau frunzele, având in compozitia lor rafanol (esenta sulfurata), potasiu, in cantitate mare, iod, magneziu, sulf, vitaminele A, B, C, P. Are puternice insusiri colecistochinetice, antiscorbutice, diuretice, antialergice, de stimulant al celulei hepatice si renale, tonic respirator si sedative nervos.

 

Fata de aceste propritetati, este indicat in litiaza biliara, dischinezii colecistice cornice, afectiuni pulmonare: bronsite cornice, astm bronsic, reumatism degenerative, guta, alergii.

 

Mod de folosire:

 

  • cruda sau introdusa in componenta altor salate (morcov, telina);
  • suc de ridiche neagra, rasa sau felii, puse in straturi alternative cu zahar sau miere, lasate 24 ore. Se consuma cate 4-6 lingurite pe zi din siropul respective, indicat pentru calmarea tusei, dand rezultate foarte bune chiar si in cazuri de tuse refractara. Pentru copii, acest sirop are si efecte fortifiante. Este bun si pentru oboseala;
  • suc din 50-200 grame pe zi, stors cu masina electrica, in combinatie cu suc de morcovi, pastarnac si patrunjel, in toate afectiunile hepatice, biliare sau cand se urmareste drenajul hepato-biliar.

Reteta 200 grame morcov, cate 50 grame de pastarnac si patrunjel, cate 60 grame de cartof si ridichi si 15 grame miere.

 

 

 

 

 

 

 

Ridichile de luna au proprietati asemanatoare, dar mai putin intense; trebuie consumate impreuna cu frunzele; frunzele pot fi folosite si in ciorbe. Pe langa elementele utile pe care le contin, sporesc digestibilitatea ridichiei.

 

Daca doresti seminte de orice fel, click aici: SEMINTE DE LEGUME