
Va voi supune atentiei o tehnologie de cultura pentru tomate pe intelesul tuturor. Mi-am propus sa nu respect canoanele unui curs academic, tocmai pentru ca din 1967 si pana in zilele noastre, toate cursurile de legumicultura seamana izbitor, pana la a fi confundate unele cu altele.
Cel mai important lucru in obtinerea unei culturi de calitate este sa cunosti biologia plantei langa care te hotarasti sa iti petreci cateva luni din primavara, vara sau toamna. Cand spun biologie, spun tot, incepand de la originea sa, la particularitatile botanice, la cerintele pe care aceasta planta le are la factorii pedoclimatici iar in ultimul secol, se pare ca a devenit obligatoriu sa recunosti reactia plantei in fata atacurilor masive de boli si daunatori.
Si pentru ca vorbim despre tomate – Lycopersicon esculentum, trebuie sa va spun ca fac parte din familia botanica Solanaceae, alaturi de ardei si vinete. Pornind de la aceasta informatie este clar ca toate aceste trei tipuri de culturi au oarecum cerinte comune la cei trei factori majori de vegetatie: lumina, temperatura si apa.
Tomatele isi au originea in sudul Americii de nord si in nordul Americii de sud, zone cu clima temperata, fara asa mari variatii de temperatura intre zi – noapte. Indicatia de origine trebuie sa va determine sa infiintati cultura nu mai devreme de 15-20 aprilie, daca locuiti in zona de sud a tarii si nu mai devreme de 1 mai pentru cei care locuiti in zonele de nord. Stiu, multi va veti revolta. Eu ma adresez celor care vor sa obtina plante sanatoase, cu interventii chimice minime in cultura, ma adresez celor care vor sa manance. Profesionistilor le spun doar atat – daca nu veti avea o constanta a temperaturii atmosferice noaptea de 13-14 C si o constanta a temperaturii in sol de 10 -12 C veti cheltui pe parcursul celor 5-6 luni de cultura mai mult decat veti obtine din vanzarea productiei.
Alaturi de cei trei factori mentionati mai sus trebuie sa aveti un rasad sanatos, viguros, obtinut in 35-40 zile.
Pregatirea solului este o lucrare foarte importanta cuprinsa in tehnologia de cultura a tomatelor si in mod special a rosiilor de gradina gigant de la Florian. Un sol bine drenat, afanat, fertilizat cu gunoi de grajd va duce la obtinerea unor fructe de calitate. Va recomand sa acordati atentie maxima pregatirii terenului inainte de infiintarea culturii. Pentru profesionisti recomand ca si cultura anticipata rucola, spanacul si ridichiile. Toate acest culturi anticipate duc la imbunatatirea structurii solului in orizontul A0.
Plantarea se face fie in randuri echidistante, fie folosind o schema clasica de plantare cu 2 randuri dispuse la 70 – 80 cm cu distanta intre plante pe rand de 40 cm. Nu sunt de acord cu densitatile de 45 -47.000 plante la ha. Este o tehnologie pur comunista, preluata de toti legumicultorii teoreticieni sau practicieni din Romania care nu face altceva decat sa determine aparitia si propagarea in ritm rapid a bolilor si daunatorilor. De multe ori ati cerut ajutorul unor specialisti la momentul aparitiei manei, fainarii sau putregaiului cenusiu. Cuvantul magic folosit de acestia a fost – aer, expresia standard inainte de a va recomanda cel putin trei tratamente cu doua sau trei repetitii a fost – nu au avut suficient aer. Normal ca sunt lucruri care se bat cap in cap. O densitate mare nu asigura o productie pe masura. O densitate mare asigura tratamente fitosanitare pe masura. Densitatea pe care eu o recomand la ha este de maxim 30.000 de plante. Veti mai castiga un etaj in aceeasi perioada de cultura, veti face o economie considerabila de apa si ingrasaminte chimice ( cei care le folositi), veti face o economie considerabila de forta de munca, nemaivorbind de produsele fitofarmaceutice. Productia, surprinzator pentru voi va fi aceeasi ca si in cazul unei densitati de 40-47.000 de plante cat se recomanda in tara noastra de 0 suta de ani. De ce? Simplu, planta isi poate atinge performantele de productie caracteristice. Florile vor fi mai numeroase, vor avorta mai putine, fructele si ele vor fi mai numeroase si vor ajunge la parametrii de soi sau hibrid dupa caz. In plus aceasta densitate mica va permite realizarea unei culturi asociate care, in cazul profesionistilor va poate sustine financiar costurile legate de tratamentele fitosanitare. Un exemplu de cultura de tomate la care indicatia de productie de 23 tone la ha a fost atinsa o aveti in imaginea de mai jos.
Plantarea se va face in gropi care sa permita acoperirea cu pamant a cubului in care a fost produs rasadul. Pentru a preintampina aparitia manei de sol (Phytophtora parasitica), o boala extrem de frecventa in cultura de tomate si foarte agresiva, sfatul meu este sa udati bine gropile inainte de plantare iar instalarea sistemului de picurare sa il faceti la 7-8 cm de planta pentru a evita contactul apei reci de irigare cu tulpina tomatei si pentru a putea realiza mai usor musuroirea – lucrare obligatorie si sanatoasa care determina asa, in simplitatea ei o precocitate de o saptamana in aparitia primului etaj floral. Va intrebati de ce? Tomata emite foarte repede radacini adventive in contact cu solul. Un numar mai mare de radacini determina o asimilare mai rapida a apei si substantelor nutritive si o dezvoltare pe masura. Dupa plantare se face o usoara udare de suprafata – maxim 80-100mc apa/ha.
Tomatele se paliseaza la 7 -8 zile de la plantare.
Terenul trebuie sa fie curat, liber de buruieni, afanat. Prasitul este o lucrare obligatorie care duce la o incalzire a solului in orizontul de suprafata cu 1-2C.
Palisarea se face la 7-8 zile dupa plantat.
Lucrarile de copilit se fac la nevoie. Pe amatori ii sfatuiesc sa aiba o foarfeca – va responsabilizeaza, profesionistilor le recomand scolarizarea muncitorilor – niciodata, dar niciodata lucrarea de copilit nu se asociaza cu alte lucrari ( de ex. Plivitul buruienilor). Copilii indepartati din cultura se strang si se depoziteaza in platformele de compost.
Restul lucrarilor manuale din timpul perioadei de vegetatie sunt legate de acordarea unui spatiu de dezvoltare corespunzator. Defolierea frunzelor bazale se face treptat ( in cruce) si aici trebuie sa va spun ca rosia de gradina de la Florian are un foliaj bogat, lucrarea devenind mai mult decat obligatorie dupa formarea primului etaj de fructe.
Fertilizarea faziala o faceti conform indicatiilor de la capitolul fertirigare. Pentru hobisti recomand un amestec de 400gr drojdie de bere, 50 gr de zahar si 2 l apa o data pe saptamana pana la aparitia celui de-al treilea etaj. Pentru profesionisti recomand inainte de toate o analiza pertinenta de sol si va rog sa tineti minte ca la temperaturi mai mari de 27C in sol planta nu mai asimileaza nimic. Deci nu fertilizati si nu irigati seara!
Bolile si daunatorii sunt o adevarata pacoste. Va prezint cateva boli si cativa daunatori ce pot apare in cultura. La momentul potrivit intrebati-ma si trimiteti foto. Recomandarile vor veni in cel mai scurt timp. Va amintesc insa, daca respectati cele de mai sus si nu aveti un sol infestat din anii precedenti, deja ati scazut riscul de aparitie al acestora cu mai mult de 50%
Cele mai frecvente boli care afectează cultura de roșii sunt:
Mana - Afectează toate organele plantei, în afară de rădăcini. Pe frunze, la vârful și pe marginea foliolelor apar pete de culoare verde cenușiu închis. Pe partea inferioară a petelor se poate observa un puf albicios, care apare în condiții de umiditate. Țesuturile atacate se brunifică și se usucă. În culturile din solarii, atacul poate evolua foarte repede. Foarte grav este și atacul pe fructe, care pot fi afectate în orice fază de dezvoltare: la început apar pete galben - verzui, care apoi devin brune. Țesutul din dreptul petelor devine tare și denivelat. Infecția afectează și pulpa fructelor. Se transmite de la un an la altul prin tuberculii de cartof infectați și prin fructele de tomate rămase în sol. Pentru cultura de tomate din câmp, sursa o reprezintă mana din cultura de cartof. În timpul vegetației, boala se propagă prin conidii. În solarii mana găsește condiții favorabile când există diferențe mari de temperatură între zi și noapte și se formează foarte mult condens.

Pătarea cafenie - Atacul apare întâi pe frunzele de la baza plantei. La început apar pete de decolorare pe ambele fețe ale frunzei. Apoi, pe fața superioară a frunzei, se intensifică culoarea galbenă, iar pe partea inferioară apare un puf de culoare cafenie. La un atac puternic frunzele se usucă. Boala este specifică pentru spațiile protejate. Se transmite de la un an la altul prin miceliul de pe resturile de plante atacate. Boala este favorizată de umiditate ridicată, temperatură moderată și lipsa aerisirii.

Făinarea - Sunt atacate numai frunzele, la început cele de la baza plantei. Pe frunzele atacate apar pete galben-aurii pe partea superioară a acestora, care apoi se acoperă cu fructificațiile ciupercii sub forma unui praf. Ulterior, fructificațiile ciupercii se extind inclusiv pe partea inferioară a frunzelor. Frunzele atacate se necrozează și se usucă. Agentul patogen se transmite prin miceliul de pe resturile vegetale atacate. În timpul vegetației se răspândește prin conidii.

Putregaiul Cenușiu - Atacul specific este pe fructe, dar agentul patogen poate ataca și tulpina și frunzele. Atacul pe fructe are loc, în general, pe fructele verzi și începe în zona pedunculului, sub forma unor pete cenușii, apoase, care apoi evoluează în zona vârfului. În numeroase cazuri, pulpa fructului este transformată într-o masă apoasă. Boala este foarte periculoasă, mai ales în sere și solarii. Agent patogen polifag, atacă numeroase plante de cultură. Se transmite de la un an la altul prin miceliul de pe resturile vegetale de la diferite plante atacate. Poate forma organe de rezistență numite scleroți. În timpul vegetației se răspândește prin conidii.

Septorioza - La început atacul are loc pe frunzele bazale, pe care se formează pete mici circulare. Petele își măresc apoi dimensiunea, se colorează în brun pe margine și în alb-cenușiu în centru. Pe zona centrală se formează fructificațiile ciupercii. Țesuturile atacate se necrozează și se usucă începând de la baza plantei. Boala se transmite prin miceliul de rezistență de pe resturile de plante atacate. În timpul vegetației se propagă prin picnospori, care sunt purtați de vânt și insectele care se așează pe frunze, unde produc noi infecții.

Alternarioza tomatelor - Atacă toate organele plantei. Pe frunze se formează pete brune, aproape rotunde, care în interior prezintă zone concentrice. Petele se măresc și cuprind întreaga frunză. Fructele sunt foarte sensibile la atacul de alternarioză. Pe acestea se formează pete rotunde de culoare brună. Ulterior, petele se înnegresc, devin lucioase și ușor concentrice. Boala se transmite de la un an la altul prin miceliul de rezistență din sol sau de pe resturile vegetale. În timpul vegetației se răspândește prin conidii purtate de vânt.

Dăunători care pot să afecteze cultura de roșii. Cum prevenim dezvoltarea lor
Printre cei mai comuni dăunători din culturile de tomate se numără:
Omida fructelor (Helicoverpa armigera) - Dăunătorul are 2-3 generații pe an. Iernează în stadiul de crisalidă, în sol, la adâncimi de până la 20 cm. Adulții apar la sfârșit de aprilie, început de mai. La câteva zile după apariție încep depunerea de ouă pe partea inferioară a frunzelor. Incubația durează în jur de o săptamână, în funcție de temperatură. Larvele trec prin numeroase vârste larvare. La completa dezvoltare, larvele pătrund în sol, unde se transformă în crisalidă și ciclul se reia. Dăunător polifag, dintre legume atacă în principal tomatele și ardeii. Larvele de vârsta I și vârsta a II-a rod frunzele plantelor de cultură, pe care produc perforații. Începând cu vârsta a III-a, larvele pătrund în interiorul fructelor, unde distrug semințele și țesuturile, astfel încât tomatele își pierd valoarea comercială.
Molia minieră a frunzelor de tomate (Tuta absoluta) - Tuta absoluta poate avea până la 10-12 generații pe an. Poate ierna în diferite stadii de dezvoltare (ou, pupă etc.). Femelele depun ouă cilindrice, din care ies larve de culoare verde-gălbui, care pătrund în organele plantelor. La completa maturitate se transformă în pupă, fie în galeriile formate, fie în sol. Apoi apar adulții și ciclul se reia. Originară din America de Sud, molia minieră a frunzelor de tomate a apărut de curând și în Europa. Tuta absoluta este un micro-fluture aparținând ordinului Lepidoptera. Dăunătorul atacă în principal tomatele, dar și alte plante din familia Solanaceae. La tomate, larvele atacă toate părțile verzi ale plantelor - frunze, lăstari, flori, fructe - pagubele putând ajunge chiar și la 100%. În frunze, larvele consumă zona dintre cele două epiderme (mezofilul) formând minele caracteristice. Fructele pot fi atacate în perioada cuprinsă între formare și maturitate, larvele pătrunzând mai ales în zona superioară a fructului (din jurul caliciului), unde formează galerii.
Tratamentele si concentratia de aplicare pentru combaterea lor se stabilesc in functie de perioada de vegetatie a plantelor si de conditiile atmosferice, precum si de soiul sau hibridul ales. Nu o faceti la intamplare si in execes, veti distruge atat textura solului cat si plantele. Va astept cu intrebari specifice!
Am spus particularitati ale culturii de tomate gigant de la Florian. Le voi expune asa cum le-am observat in cultura, dupa o repetitie de 3 ani.
- distanta de platare 80/35-40 cm
- palisarea cu 2 randuride ata datorita greutatii mari a fructelor
- musuroire obligatorie
- defoliere obligatorie
- udarea se face numai dimineata ( udarile de seara, cand trenul si planta au fost supuse temperaturilor extreme din timpul zilei vor duce la craparea fructelor)
- cizelarea rodului ( indepartarea a cel putin doua fructe de la primul rod inainte de maturitatea de consum). Aceasta lucrare duce la o uniformizare a formarii fructelor in etajele superioare.
- norma de udare va cresta imediat dupa formarea primului etaj de fructe de la 1,8 l/planta la 2,2-2,5 l/planta.
- recoltarea fructelor se va face numai in prima perioada a zilei.
Pentru informatii suplimetare va astept intrebarile.
O zi proaspata va doresc!
Dr.ing. Lucia Lupea