IMPORTANTA. BIOLOGIE. ECOLOGIE.

 

 

Isopul este cunoscut din antichitate fiind amintit in lucrarile Theophrast , Dioscorides, Columella si Plinius ( I. Grintescu , 1961). A figurat intre plantele luate in studiu la statiunea de plante medicinale din Cluj ( B. Pater , 1923) .

Materia prima si compozitia chimica. Isopul se cultiva pentru partea aeriana ( Hyssopi herba) , in stare uscata sau proaspata .

Continutul de ulei volatil in herba proaspata este de 0,07-0,29 % , iar cea uscata 0,20-1,5% ( V.Cucu si colab. 1982). Mai bogate in ulei volatil sunt florile , urmate de frunze si varfurile inflorite , tulpinile continand cantitati foarte mici. Herba recoltata vara are continutul in ulei volatil mai mare ( cu cca. 33%) decat cea din toamna. Principalul componenet al uleiului volatil este pinocamfona ( 24-50%) , in proportie mai mare in formele cu flori albastre decat in cele cu flori rosii. Uleiul volatil mai contine si alti derivati monoterpenici ; a-pinen (7,3%) b-pinen (5,3-14%) , a-terpinen (9,4%), pinocamferol (2,1%), camfen etc.

 

 

 

 

Planta mai contine derivati flavonoidici (5,2-5,8 hesperidina, diosmina), apoi glucide , lipide, taninuri , saruri minerale etc. Dupa R.R. Paris si H. Moyse , 1971 ( citati de V. Cucu si colab. 1982), gustul amarui al herbei s-ar datora marubiinei.

Utilizari. Componentele uleiului volatil au actiune expectoranta , antisepica etc, iar iar marubiina si tainurile au efect tonic, amar , si usor astringent. Se utilizeaza sub forma de infuzie in afectiuni cronice ale aparatului respirator ( bronsite cronice, astm bronsic). Avand actiune antiseptica si cicatrizanta , este utilizat sub forma de bai sau comprese . Substantele amare au efect stimulator asupra poftei de mancare si functiilor digestive . Intra in compozitia ceaiurilor antiasmatic , pectoral nr.2 si sudorific. Nu se recomanda persoanelor cu afectiuni ale sistemului nervos ,la care poate produce crize epileptiforme ( A. Radu , E. Andronescu , 1984). Isopul este apreciat ca planta condimentara , melifera si ornamentala. Inflorirea a doua din toamna asigura un cules bun albinelor , care intalnesc rar alte flori . Se poate folosi in lucrarile antierozionale si de fixare a nisipurilor mobile.

 

Raspandire.

 

Isopul este originar din regiunea mediteraneana si Asia centrala (Al. Buia 1944). Este raspandit mult in zona mediteraneana , Europa meridionala,precum si o parte din Europa centrala si nordul Africii.

 

Sistematica. Soiuri.

 

Specia cultivata este Hyssopus officinalis L. care cuprinde urmatoarele subspecii si varitati ( E. F. Heeger, 1956, citat de V. Cucu si colab. 1982) : ssp. officinalis Briq, var. vulgaris Benth, cu flori albastru violet (f. Cyaneus Alef.) sau rosu (f. ruber Mill Alef ) sau albe (f. albus Alef ). var. decussatus Pers, var, angustifolius (Bieb) Benth. Si ssp. canesscens (DC) Briq. Specia Hyssopus officinalis L. are 2n= 12 (13) (A. Laza si G. Racz, 1975).

La noi in tara se cultiva soiul local (populatia) '' De Ciorani '' din anul 1975.

 

Particularitati biologice .

 

Isopul este o planta perena care in cultura creste si produce 10-15 ani ( E. Coiciu si G. Racz , 1962). In sol are un rizom brun si radacini verticale . Tulpina este ramificata , lignificata la baza erbacee in partea superioara , patrunghiulara si slab paroasa . Frunzele sunt dispuse opus , scurt-petiolate pana la sesile , glabre, alungit -lanceolate (2-4cm lungime si 0,5-0,8cm latime ) cu margini intregi. Florile sunt grupate in pseudoverticile , dispuse la subsoara frunzelor superioare , formand o inflorescenta lunga de 20cm, cu un spic unilateral . Floarea este constituita dintr-un caliciu tubulos , cu cinci dinti aproape egali ; corola bilabiata colorata violoceu (rar roz sau alba) , cu labiul superior scurt si biliobat , iar cel inferior trilobat ; androceul format din patru stamine erecte ; gineceul cu ovar superior. Infloreste din iunie in septembrie . Fructele sunt nucule ,cate 4 in caliciul persistent, de forma ovoidala , usor trunchiata (lungime 2-2,5 mm , latime 1-1,5mm ), netede iar in contact cu apa devin mucilaginoase .

Plantele nerecoltate la timp disemineaza si ocupa spatiile libere din jur.

Cerinte fata de clima si sol . Isopul are cerinte ridicate fata de caldura si lumina. In aceste conditii realizeaza un continut ridicat de ulei volatil in herba. Rezista in timpul iernii la temperaturi destul de scazute (minus 25-30 grade C ), daca solul este acoperit de zapada . Fata de umiditate are cerinte relativ scazute . Din anul doi de vegetatie , isopul este rezistent la seceta. Isopul valorifica bine terenurile in panta , calcaroase , sau solurile nisipoase ,ca si levantica. Ca si aceasta se poate folosi la lucrarile antierozionale si la fixarea nisipurilor mobile. Se poate cultiva in taluzuri , garduri vii, parcuri, servind ca planta ornamentala sau melifera , dupa cum s-a aratat.

 

Zonare.

 

Isopul este zonat in judetele Olt, Dolj, Calarasi, Giurgiu, Telorman, Buzau, Prahova, Hunedoara (F. Craciun si colab. 1967). Cele mai favorabile zone de cultura sunt cele din sudul, sud-vestul tarii (R. Bondrescu , 1982) si pe dealurile Dobrogei ( E. Scoreico, 1986).

 

TEHNOLOGIA DE CULTIVARE

 

Rotatia.

 

Cultura durand mai multi ani , se amplaseaza in afara asolamentului. Se amplaseaza dupa prasitoare sau certeale paioase , in conditii bune de intretinere.

 

Fertilizarea.

 

S-a constatat ca azotul influenteaza favorabil productia de ulei volatil ( I. Fazecas si colab . 1981 , I. Fazecas si colab. 1984). Se folosesc in mod obisnuit ingrasaminte chimice , iar dozele se stabilesc in functie de starea de fertilitate a solului , si planta premergatoare . La infiintarea culturii se aplica 50-70 kg/ha N, 60-80 kg/ha P2O5 si 30-40 kg/ha K2O. Fosforul si potasiul se incorporeaza in sol cu aratura adanca, iar azotul se aplica primavara , in una sau doua reprize. In anii urmatori de productie se fertilizeaza cu aceleasi elemente , in doze ceva mai mici . S-a constatat ca ingrasamintele cu fosfor si potasiu, influenteaza favorabil acumularea uleiului volatil in perioada infloririi si dupa aceasta (A. Mruk si V. Surewicz, 1959, citati de V. Cucu si colab. 1982). Fertilizarea trebuie facuta mai atent cand isopul se cultiva pe soluri sarace , erodate sau nisipoase.

 

Lucrarile solului.

 

Dupa eliberarea terenului de catre planta premergatoare , se executa aratura aratura adanca la 28-30cm , indiferent de modul de inmultire (semanat sau plantat) . Terenul se mentine curat de buruieni prin lucrari efectuate cu discul urmat de grapa. Pregatirea patului germinativ se face cu combinatorul. La semanatul direct in camp ,daca solul este prea afanat si uscat , inainte si dupa semanat terenul se tavalugeste .

 

 

 

 

 

Inmultirea .

 

Se poate face prin semanat direct in camp sau pe cale vegetativa ( butasi sau despartirea tufei).

 

Semanatul direct in camp.

 

Samanta trebuie sa aiba puritatea de 90% (minumum 80%) si germinatia 80% (minimum 65%) MMB de cca. 1-1,2 g. Semanatul trebuie facut in pragul iernii , eventual primavara timpuriu. S-a constatat ca semanatul in epoca I (20-30 III) fata de cele ulterioare (1-10 IV si 10-20 IV ) influenteaza favorabil productia de herba in anul I de vegetatie , ulterior diferentele s-au estompat ( I. Fazecas si colab. 1981 , I.Fazecas si colab. 1984). Desimea care trebuie sa se realizeze este de 20-25plante pe m2. (R. Bondrescu ,1982; E. Scoreico ,1986). Se insamanteaza cu masina , in randuri , la distanta de 50cm (I . Fazecas si colab. 1984), si la adancimea de cca. 2-3cm. Cantitatea de samanta la ha ( cu valoarea de cultura aratata) este de 6-8kg (pana la 8-10 kg). Norme de samanta mai mari reduc productia , datorita reducerii gradului de ramificare a tufelor la desimi mari (I. Fazecas si colab. 1984) . E. Paun , 1986, recomanda insamantarea la 62,5cm cu o cantitate de 5-6kg samanta la ha.

 

Pe cale vegetativa.

 

Se poate folosi rasad produs in rasadnite reci sau prin despartirea tufei . Plantarea se face la 50-60cm intre randuri si la 10-15cm pe rand dupa tehnica aratata si la alte plante ( levantica , roinita). Dupa cum arata E. Coiciu si G. Racz , 1962 , plantarea este mai potrivita decat semanatul direct , pe soluri erodate , in panta.

 

Lucrarile de ingrijire.

 

In cazul semanatului direct in camp , imediat ce se vad randurile se face o prasila , cu atentie pentru a nu acoperi plantele abia rasarite. Isopul cere o ingrijire atenta in primul an de vegetatie , mentinandu-se solul curat de buruieni , si afinat , fara crusta . Rarirea plantelor se face la a doua prasila , lasandu-le la distanta de 10 cm pe rand. In anii urmatori se fac prasile si pliviri pe rand de cate ori este nevoie. Primavara inaintea pornirii in vegetatie se tund tufele , inlaturandu-se partile uscate.

Recoltarea. Conditionarea. Productia. De la isop se recolteaza herba , in perioada infloririi (cca. 50%) , fara partile lemnoase ale tulpinii , respectiv portiunea cu inflorescente. Plantele se taie la cca. 10 cm de la sol cu cositori sau cu secera. Se recolteaza de doua ori pe an ,prima in iunie-iulie , iar a doua in septembrie-octombrie. Dupa recoltare se inlatura tulpinile lignificate care mai sunt in produs , apoi se usuca la umbra, in strat subtire sau pe cale artificiala la 30-35 grade C. Randamentul la uscare este de cca. 4: 1.

Conditiile tehnice de receptie sunt in functie de produs . Pentru produsul in stare uscata si la cel sitat , se admit maximum 3% impuritati , formate din tulpini lignificate si plante decolorate ; corpuri straine organice si minerale , cate 0,5% pentru fiecare ; umiditate maxima de 12% . Pentru produsul in stare proaspata se admit : maximum 3% impuritati ( tulpini lignificante , plante decolorate ); corpuri straine organice si minerale , maximum 0,1% pentru fiecare ; umiditate normala a produsului in stare proaspata. Continutul de ulei volatil , de minimum 0,2 % .

Productia este de cca. 100-150 q/kg iarba proaspata , respectiv 30 q /ha materie prima uscata.

 

Daca doresti seminte de isop, click aici: https://www.semplus.ro/Isop