IMPORTANTA. BIOLOGIE. ECOLOGIE.

 

In antichitate , apoi in evul mediu , rozmarinul era cunoscut si apreciat ca planta medicinala.; frunzele sale fiind folosite in tratamentul diferitelor boli . In trecut era larg intrebuintat in farmacii , astazi utilizarile sale medicinale sunt mai reduse.

Materia prima si compozitia chimica. rozmarinul se cultiva partea aeriana ( rozmarini herba) sau frunze (rozmarini folium) .

Intreaga planta contine ulei volatil , insa numai cel din frunze este considerat de calitate buna , avand un miros mai placut (E. Gildemeister si F. Hoffmann , 1961 ,citati de V. Cucu si colab . 1982). Continutul in ulei volatil in herba proaspata si frunze este de 0,22-1,20% in cele uscate de 1-2%, iar in flori cca. 1,4% (V. Cucu si colab. 1982). Uleiul volatil contine hidrocarburi terpenice a-pinen , - pinen , camfen , limonem , mircen etc), cetone( camfor), alcooli esterificati (acetat de bornil acetat de linalil), alcooli (borneol , a si - terpineol , linalool etc.) etc., in proportii diferite in functie de provenienta plantelor. R. Granger si colab. 1973 (citati de V. Cucu si colab. 1982), dupa componentul care predomina disting trei tipuri de ulei volatil de rozmarin : tipul cineol (Italia, Maroc, Tunisia) , tipul camfor bornel (Spania) si tipul a- pinen – verbenona (originar din Corsica) . In frunzele de rozmarin se gaseste acid rozmarinic (acid labiatenic), izolat intai din acesta planta , apoi gasit si in alte labiate ,care se pare ca determina actiunea antioxidanta a acestui produs vegetal. Planta mai contine : flavonoide , flavone, acidul carnosic, o diterpenoida, derivat al feruginolului (care se crede ca imprima actiunea antioxidanta a frunzelor ); rosmaricina ; izorosmaricina ; o serie de triterpene; tanin, vitamine etc.

 

Utilizari.

 

Frunzele de rozmarin au avut o larga utilizare in medicina empirica , fiind folosite in boli de stomac si intestine , stimulent aromatic, diuretic, vermifug, condiment etc. Extern ca parizicid (indepartarea moliilor etc. ) , in obtinerea spiritului camforat , ca analgezic in dureri reumatice si nevralgii. Este component al'' Balsamului Opodeldoch'' , utilizat in trecut in tratamentul reumatismului. Azi este confirmata actiunea colagoga-coleretica , stimulent aromatic, bacteriostatic, avand insa utilizari terapeutice mai reduse. Frunzele sunt apreciate mult ca si condiment. Uleiul volatil ,extras din intreaga planta sau frunze ,este mult folosit in cosmetica si parfumerie.

 

Raspandire.

 

Planta are origine mediteraneana , crescand spontan ca subarbust (vesnic verde) mai ales in Spania, sudul Frantei , Italia, coasta Dalmata , Grecia, nordul Africii, unde se cultiva (V.Cucu si colab. 1982). Ca planta ornamentala , in gradini sau in interior, este cunoscut in Europa centrala ,Marea Britanie si America de Nord. La noi in tara , este cultivat in scopul ornamental in gradini taranesti (iarna fiind ocrotit in incaperi), iar cultura pe suprafete mari se preteaza in zonele sudice.

 

 

 

 

Sistematica . Soiuri.

 

Specia cultivata este rozmarinus officinalis L. rozmarinul se crede ca vine de la cuvintele grecesti rhops(arbust mic) si myrinos(mirositor), fie de la cele latinesti – ros(roua) si marinus (de mare) (I.Grintescu), 1961). rozmarinul are 2n= 24 (A. Laza si G. Racz, 1975). In cadrul speciei se cunosc mai multe varietai , dintre care mai importante sunt : var. angustifolius Guss, care este raspandita in sudul Frantei , Italia, Corsica; si var. latifolius Beg., in sudul Frantei , Italia si insulele din vecinatatea coastei Dalmate (V. Cucu si colab. 1982). La noi in tara se cultiva diferite proveniente.

 

Particularitati biologice.

 

Subarbust sempervirescent, cu miros aromatic. Creste spontan in zona mediterana , la noi in tara existand ca planta cultivata. Tulpina erecta de 50-150 (200) cm inaltime , la baza cu scoarta exfoliata , iar in partea superioara tetramuchiata si paroasa. Frunze sesile , lineare , persistente , pana la 20-30mm lungime si 2-3mm latime ,pe fata glabre si lucioase , pe dos tomestoase si cu nervura mediana evidenta. Florile sunt grupate in pseudoverticile , dispuse la subtioara frunzelor superioare , de forma unui spic lax. Florile au caliciul bilabiat , campanulat ; corola bilabiata (labiul superior – 2 petale , cel inferior – 3 petale , cea mediana mai dezvoltata ) , culoarea albastra sau albastra violacee , rar alba ; androceul este format din 4 stamine ( din care cele 2 posterioare sunt rudimentare sau lipsesc ), iar gineceul are ovar superior , la baza ovarului se afla un disc nectarifer . Infloreste din aprilie pana in iunie. Fructele sunt nucule grupate cate 4 in caliciul persistent . Sunt ovoidale , netede, de culoare cafenie, cu lungimea de 1,5-2,5mm , iar latimea de pana la 1,5mm.

Cerinte fata de clima si sol. Planta de origine mediteraneana , rozmarinul are cerinte foarte ridicate fata de caldura. Este planta perena nu suporta iernarea decat in conditiile in care temperatura nu scade sub -2 grade,- 3 grade C , protejata de zapada si de un strat de mulci (F. Craciun si colab. , 1977) . Planta are pretentii ridicate si fata de lumina. Fata de umiditate nu are cerinte ridicate , suportand bine si perioadele secetoase . Reuseste pe soluri usoare , profunde, drenate, care se incalzesc usor , cu expozitie sudica si ferite de curenti reci.

 

Zonare.

 

rozmarinul este zonat in sud- vestul tarii (Campia Timisului ), unde iernile nu sunt prea aspre , insa se poate incerca si in zonele ferite de curenti reci din judetul Constanta (F. Craciun si colab., 1977).

 

TEHNOLOGIA DE CULTIVARE

 

Rotatia.

 

Este planta perena ,ramanand mai multi ani pe aceeasi sola. Plantele premergatoare trebuie sa lase solul curat de buruieni , mai ales de cele perene (pir,palamida etc.) . Pe acelasi teren , cultura poate reveni numai dupa 7-8ani.

 

Fertilizarea.

 

La infiintarea culturii , se aplica 20-30 t/ha gunoi de grajd impreuna cu 60 kg/ha P2O5, iar primavara , la pregatirea terenului 60 kg/ha N. S-a constatat ca fertilizarea cu K este favorabila acumularii uleiului volatil (E. F. Heeger, 1956, citat de V. Cucu si colab. 1982). Deci pe soluri mai slab aprovizionate in potasiu se aplica si cca. 40 kg/ha potasiu , substanta activa . Anual , cat dureaza plantatia , se aplica acelasi doze de ingrasaminte chimice.

 

Lucrarile solului.

 

Dupa eliberarea terenului de planta premergatoare , se face o lucrare de desfundare la 40-50 cm adancime . Primavara pana la plantare , terenul se mentine curat de buruieni si fara crusta, prin lucrari cu cultivatorul urmat de grapa.

 

Plantarea.

 

La noi in tara , rozmarinul se cultiva mai bine prin rasad produs in rasadnite calde si insamantat la sfarsitul lunii ianuareie . Astfel se reuseste ca din primul an sa se obtina plante mai viguroase , rezistente la boli si ingheturi (F. Craciun si colab. 1977). Rasadul necesar pentru un ha , se obtine pe cca. 70 m2 rasadnite calde , in cazul cand se insamanteaza direct , in amestecul nutritiv necesitand cca. 600 grame samanta. Daca rasadul se produce in ghivece nutritive , necesarul de rasadnita este de 150 m2 , iar cantitatea de samanta este de cca. 300g. In fiecare ghiveci se seamana cca. 4 seminte si se lasa dupa rasarire 1-2 plante . Inmultirea prin rasad produs in ghiveci nutritiv da rezultate mai bune . Plantarea (rasadului sau ghiveciului ) se face in prima decada a lunii mai , dupa ce a trecut pericolul gerurilor tarzii de primavara. Se planteaza la distanta de 1,2 m intre randuri si la 1m pe rand, cu rasad bine format asigurandu-se udarea plantutelor pana la prindere.

 

Lucrarile de ingrijire.

 

In primul an cultura se mentine curata de buruieni si fara crusta prin prasile mecanice si manuale , urmarindu-se sa se obtina tufe bine dezvoltate. Toamna plantele se musuroiesc cu pamant , iar in primii 5 ani , si cu un strat de paie (10-20 cm ) , cand pamantul incepe sa inghete. Primavara urmatoare , dupa dezghet se descopera tufele de paie , se scurteaza crengutele (la 3-4 noduri) din care vor porni lastari puternici , care vor constitui scheletul tufei. Solul se mentine permanent fara buruieni si crusta , prin lucrari mecanice si manuale. La cca. 6-7 ani , trebuie sa se faca intinerirea tufelor prin taierea plantelor la 7-8 cm de la colet.

 

Recoltarea .Conditiionarea. Productia.

 

Recoltarea incepe in anul III de cultura , taindu-se (cu secera sau foarfeca vie ) varfurile florale , cand plantele sunt in plina floare (F. Craciun si colab. 1977) . Anual se fac doua recoltari. Imediat dupa recoltare , produsul se transporta la statiile de distilare pentru extragerea uleiului . Livrarea produsului se face in stare proaspata. Conditiile tehnice de receptie prevad ca aceasta sa fie format din tulpini foliate nelignificate (de maximum 1-2ani) , cu maximum 10 cm mai jos de ultima ramificatie. Ca impuritati se admit : maximum 5% tulpini lignificate , care trec peste 10 cm , corpuri straine organice si minerale , maximum 1% pentru fiecare, umiditatea trebuie sa fie cea prevazuta pentru materialul proaspat ,fara urme de apa .

Productia de materie prima cu flori realizata anual este de 25-30 q /ha , in stare proaspata.

 

Daca doresti seminte de rozmarin, click aici: https://www.semplus.ro/Rozmarin