Denumita in limba latina este Brassica Oleracea, gulia are diverse denumiri in limba romana in functie de locul unde a fost cultivate. Astfel, putem gasi denumirea de gulioara, corilabi, caralaba, etc.

 

Importanta culturii

 

Gulia  este o leguma  foarte valoroasa din punct de vedere alimentar. In afara de consumul in stare cruda, guliile au o larga intrebuintare in arta culinara. Se remarca, din acest punct de vedere, supele de gulii (cu smantana), mancarea de gulii (cu friganele, ochiuri, friptura, etc), guliile umplute cu carne si orez (la fel ca ardeii), gulii rase cu sos alb si alte preparate. Este de mentionat faptul ca mancarurile de gulii se prepara neacrite (fara otet, bors sau bulion). Cu toate acestea sau din cauza aceasta, ele sunt foarte mult apreciate in multe tari.

O calitate valoroasa a guliilor este si faptul ca se pot pastra cu usurinta pe timpul iernii, contribuind astfel la prelungirea consumului de legume proaspete in aceasta perioada deficitara.

 

Originea si raspandirea

 

Gulia este o planta cunoscuta de multa vreme in cultura. Se presupune ca varza pompeiana, despre care vorbeste Plinius ar fi una si aceeasi planta cu gulia. In decursul timpului in urma lucrarilor de selectie, gulia s-a schimbat destul de mult, obtinanadu-se numeroase soiuri, aflate azi in cultura. In prezent se intalneste in toate regiunile de pe glob, in care se cultiva si celebrele varietati de varza  fiind apreciata ca o leguma valoroasa din punct de vedere alimentar. Cel mai mult se cultiva in tarile din centrul si vestul Europei. In tara noastra se cultiva mai mult in zona Transilvania si Banat, precum si in jurul oraselor mai mari din celelalte regiuni. Consumul de gulii, in zonele rurale este din pacate destul de redus. Aceasta leguma merita sa fie extinsa ca si cultura, intrucat este tot mai des ceruta in magazine, dar si pentru export.

 

Particularitati biologice

 

Gulia este o planta bienala care in anul I isi ingroasa tulpina, in forma unei umflaturi carnoase, fragede – care poarta denumirea de tulpino-fruct si care constituie partea comestibila a plantei. Frunzele de gulii sunt lung petiolate, cu marginile dintate, caractere dupa care rasadul de gulii se deosebeste cu usurinta de celelalte legume din grupa verzei. Culoarea frunzelor este verde sau violacee, in functie de soi. Partea comestibila este de forma sferica, sferica-turtita sau ovala, de dimensiuni mai mari sau mai mici, de culoare albicioasa, verde sau nuante de violet, dupa soiul cultivat. Umflatura (tulpino-fructul) este formata din tesut parenchimatic si se datoreaza incetarii cresterii in lungime a unor internodii ale tulpinii si ingrosarii puternice a acestora. Datorita acestui fel de crestere, frunzele de pe portiunea ingrosata au teaca foarte latita. Urmele frunzelor se vad, de altfel, pe intreaga suprafata a umflaturii. La toate soiurile de gulii frunzele de pe umflatura, asezate in spirala sunt mai rare, in schimb sunt mai dese si mai fine deasupra umflaturii. Deoarece ingrosarea tulpinii se produse de jos in sus, partea inferioara a tulpinii este mai lignificata , astfel incat de multe ori trebuie sa se elimine cand se gateste. S-a constatta ca imbatranirea, care este rezultatul sclerificarii celulelor tulpino-fructului se datoreaza cresterii incete a plantei prooovocater de cele mai multe ori de timpul secetos. In anul al 2-lea planta emite tulpini florale, formeaza fructe si seminte, in mod asemanator cu varza alba. Datorita secetei excesive sau unui val de frig aparut brusc, se poate intampla ca plantele sa emita de-a dreptul tulpini florale, fara a mai trece prin faza de tulpina ingrosata. Aceste plante nu sunt bune seminceri. Exista unele soiuri de gulii, care in anumite conditii de clima, dupa taierea tulpino-fructului emit ingrosari noi, asa cum varza de vara produce capatani noi. Semintele de gulii se deosebesc de cele de varza fiind mai mari.

 

Relatiile cu factorii de mediu

 

Guliile sunt putin pretentioase fata de clima si sol . In regiunile secetoase insa, mai ales daca cultura este rational irigata , ele imbatranesc repede, se lignifica. Plantele, in special in primele faze de crestere, cer expozitii deschise, fara umbra de lunga durata. In caz contrar in lipsa luminii suficiente, plantele cresc in lungime, fara a se produce ingrosarea tulpinii.

In cazul culturilor neirigate, daca dupa o seceta mai lunga urmeaza o perioada ploioasa, tulpina ingrosata crapa foarte usor, depreciindu-se astfel calitatea acestor legume. In ceea ce priveste solul, gulia are pretentii reduse, mergand bine si in solurile mai nisipoase daca se aplica ingrasaminte  si se iriga rational Cele mai bune rezultate se obtin insa, cand gulia se cultiva pe soluri mijlocii. In conditiile din tara noastra, gulia se poate cultiva pe toate terenurile destinate legumelor.

 

Tehnica culturii

 

In asolament, gulia, cu exceptia soiurilor cu perioada de vegetatie lunga, se cultiva in cadrul culturilor successive ca cultura anterioara, urmatoare sau intercalate. Avand perioada scurta de vegetatie soiurile timpurii pot fi cultivate inaintea tomatelor , ardeiului , telinei  si altor legume , care se planteaza mai tarziu. Ca planta urmatoare se poate cultiva duppa cartofi timpurii, spanac  si alte legume care parasesc terenul pana la inceputul verii. Ca planta intercalate se poate asocia cu diferite legume. Pregatirea solului  in vederea cultivarii guliilor este asemanatoare cu cea pentru varza. Pentru culturile timpurii se ara adanc terenul  din toamna, iar primavara se da cu grapa sau cultivatorul. Solurile pe care s-au aplicat ingrasaminte   organice in cantitati mari pentru planta premergatoare, nu mai trebuie ingrasate. Daca cultura premergatoare nu a fost ingrasata, trebuie sa aplica 20 tone balegar bine descompus la hectar sau echivalent, ingrasamanat bio Organik.

Avand in vedere ca guliile au o perioada de vegetatie relative scurta, cele mai bune rezultate se obtin in urma aplicarii ingrasamintelor minerale, care au actiune rapida. Pe solurile mijlocii se aplica 80-100 Kg azot, 70-90 kg, fosfor  si 90-100 Kg potasiu  la hectar. Se recomanda ca jumaate din ingrasamintele azotoase sa se aplica in stare solubila, in cursul perioadei de vegetatie.  


Cultura in camp

 

In conditiile din tara noastra, gulia se cultiva exclusiv prin rasad. Numai in cazuri foarte rare, in alte tari se seaman direct in soluri tarzii, in asociatie cu morcovul  timpuriu.

Soiurile timpurii se seaman in rasadnite calde, la sfarsitul lunii februarie sau in prima jumatate a lunii martie. Pentru un ochi de rasadnita (1,5 metri patrati) se intrebuinteaza circa 5 grame de samanta. Cantitatea de samanata necesara, pentru un hectar este de aproximativ 0,5 Kg.

Plantatul guliilor in camp are loc la inceputul lunii aprilie, de obicei fara repicarea prealabila a rasadului. Plantele sunt gata pentru recoltata in mai-iunie. Producerea rasadului in ghivece  nutritive da rezultate foarte bune, putandu-se astfel obtine recolte cu 3 saptamani mai devreme. Marimea ghivecelor si amestecurile folosite sunt aceleasi ca la varza timpurie sau conopida.

Pentru a avea gulii la inceputul toamnei, se seaman pe brazde, in a doua jumatate a lunii mai, iar plantarea rasadului la loc definitiv are loc la sfarsitul lunii iunie.

Soiurile cu perioada de vegetatie lunga, care urmeaza a fi recoltate la sfarsitul toamnei, se seaman pe brazde la sfarsitul lunii aprilie si se planteaza in camp la inceputul lunii iunie.

Plantarea soiurilor timpurii se face la distanta de 25 cm x 25 cm, iar la cele tarzii la 40 cm x 40 cm. La plantare rasadul nu trebuie introdus prea adanc in pamant pentru a nu stanjeni ingrosarea tulpinii.

Ingrijirea culturilor consta in prasit , udat, combaterea bolilor si daunatorilor.

Recoltarea guliilor are loc in mai multe reprize, pe masura ce tulpinile au ajuns la ingrosarea normal. Plantele se scot cu radacina cu tot sau se taie sub partea ingrosata, se curate de frunze si se transporta la locul de desfacere sau de pastrare. Guliile se pastreaza peste iarna in pivnite si silozuri. Productia de gulii este de 10-15 tone la hectar la soiurile timpurii si 15-30 tone la hectar la soiurile tarzii.


Cultura in rasadnite

 

Datorita portului scund, perioadei scurte de vegetatie si cerintelor minime fata de caldura, gulia se preteaza foarte bine la cultura in rasadnite. Cerintele asemanatoare fata de conditiile de mediu fac ca cultura guliei in rasadnite sa fie asemanatoare cu cea a conopidei. Pentru a avea productii cat mai timpurii, semanatul incepe din a doua jumatate a lunii decembrie si se continua, in mod esalonat, pana in luna martie. In felul acesta se esaloneaza si productia la gulioare. Se seaman in cutii sau direct in rasadnite folosindu-se 4-6 grame de samanta la fiecare rampa.

La circa o saptamana de la rasarire se procedeaza la repicatul rasadului, fie direct in rasadnite, fie in ghivece. Asigurandu-se distanta de 7 cm x 7 cm intre rasaduri.

De la rasarie pana la repicat si apoi dupa repicat plantele se ingrijesc in acelasi fel ca si conopida. Se vegheaza foarte atent sa nu se alungeasca rasadurile. Plantarea in rasadnite se face cand plantele au 5-6 frunze. Distanta de plantare este de 20/20, 25/25 sau 20/25 cm. Pentru cultura in rasadnite se intrebuinteaza soiuri timpurii sau semitimpurii care au un foliaj mai redus.

Pregatirea rasadnitelor si a pamantului, precum si lucrarile de ingrijire in timpul culturii (udat, aerisit, ingrasare suplimentara) se aseamana foarte mult cu cele din cultura conopidei.

Recoltarea guliilor cultivate in rasadnite incepe la 50-60 zile de la plantare. Tulpino-fructul are la aceasta data 5,5-8 cm in diametru.

Dupa recoltare se elimina radacina si partea de tulpina de sub umflatura, precum si frunzele de la baza ingrosarii. Se pastreaza in schimb frunzele de la varf, care sunt foarte fragede, astfel incat se intrebuinteaza si ele pentru gatit.


Cultura in sere

 

Gulia nu se cultiva in sera decat sub forma de cultura succesiva sau asociata cu alte legume. In aceasta cauza nu se poate vorbi despre o pregatire speciala a serelor in vederea cultivarii lor cu gulii.

Epoca semanatului si a plantatului este in functie, de asemenea, de plantatul, respectiv recoltatul legume principale. Ingrijirea rasadurilor se face ca la conopida. Plantarea la loc definitive se face la distanta de 20/20 cm sau 25/25 cm. Cand guliile se planteaza ca planta asociata, trebuie sa ne orientam dupa distantele culturii principale. Ingrijirile sunt asemanatoare cu cele aplicate guliilor cultivater in rasadnite sau conopidei cultivate in sere. In cazul culturilor associate tinem seama, in primul rand, de cerintele culturii principale. Prin aceasta metoda de cultura, guliile ajung la maturitate mai devreme cu 6-8 zile decat in cazul cultivarii in rasadnite. Lucrarile de recoltare si ambalare, precum si productia obtinuta sunt aceleasi ca la cultura in rasadnita.


 Surse foto: https://pixabay.com/ro/photos/gulie-gradina-gradina-de-legume-4480127/