Intretinerea solului  la suprafata si in adancime prin actiuni mecanice nu este suficienta pentru culturile de legume, mari producatoare de biomasa utila. Terenurile destinate cultivarii cu plante legumicole trebuie sa fie in permanenta protejate si ameliorate, pentru a asigura o fertilitate ridicata. Metodele de baza pentru a realiza acest obiectiv le constituie fertilizarea  si irigarea solului.

Plantele legumicole, prin natural lor, extrag din sol cantitati mari de substante nutritive, intr-o perioada scurta de timp. Printre masurile agrotehnice care contribuie la marirea productiei de legume  si imbunatatirea calitatii fructelor, un rol de seama il reprezinta aplicarea rationala a ingrasamintelor organice si minerale. Fertilizarea exagerata poate conduce la degradari calitative ale produselor si la accentuarea fenomenului de poluare a lolului si apei freatice. In legumicultura este obligatorie imbinarea armonioasa a aplicarii ingrasamintelor organice cu cele minerale.

 

 

 

In legumicultura se foloseste toata gama de ingrasaminte  organice si minerale, acestea din urma indeosebi sub forma de solutii sau granule. Se administreaza tot mai mult ingrasaminte lichide, pe frunzele plantelor, cu rezultate deosebite.

Dozele de ingrasaminte se stabilesc in functie de conditiile de sol, rezerva de substante in sol, regimul de precipitatii, specia cultivate si cultura premergatoare. Folosirea unor cantitati din ce in ce mai mari de ingrasaminte obliga ca dozele sa se stabileasca cu discernamant, tinand seama de toti factorii de mai sus. In acest scop, se elaboreaza doze optime, eficiente din punct de vedere economic, folosind diferite metode de calcul econometric.

Pe terenurile cultivate cu legume  se impune un control permanent al fertilizarii, in perioada de vegetatie si pe ani in cadrul asolamentului, realizarea unui regim optim de nutritie si a unui program judicios de fertilizare. Cultivatorii de legume pot sa foloseasca si alte surse de ingrasaminte organice: composturile din resturi vegetale si menajere, urina, ingrasaminte verzi. O particularitate a legumiculturii o constituie diversitatea procedeelor de administrare a ingrasamintelor.

Fertilizarea de baza se aplica o data cu pregatirea solului pentru cultura legumelor, fie o data cu efectuarea araturii de toamna, fie o data cu pregatirea solului pentru culturile de primavara.

Fertilizarea la cuib consta in aplicarea ingrasamintelor o data cu semanatul sau cu ocazia plantatului. In cazul ingrasamintelor minerale aplicate local, acestea trebuie amestecate cu pamantul din cuib, pentru a nu se crea concentratii prea mari, care sunt necesare pentru tinerele plante.

 

 

 

Fertilizarea suplimentara consta in aprovizionarea cu elemente nutritive a plantelor, in timpul vegetatiei. La plantele legumicole cu perioada scurta de vegetatie (salata,  spanac) se aplica o singura ingrasare suplimentara, la cele cu perioada mai lunga de vegetatie, cate 2-6 ingrasari.