Înmulțirea vegetativă a plantelor – metode, butași, bulbi, stoloni și rizomi

Înmulțirea vegetativă a plantelor este una dintre cele mai importante metode de multiplicare utilizate în horticultură, pomicultură, viticultură și grădinărit.

Spre deosebire de înmulțirea prin semințe, înmulțirea vegetativă permite obținerea unor plante noi pornind de la diferite părți ale unei plante existente: tulpini, rădăcini, frunze, bulbi, tuberculi, rizomi, stoloni sau drajoni.

Principalul avantaj este posibilitatea de a păstra caracteristicile plantei-mamă, motiv pentru care metoda este utilizată pe scară largă pentru multiplicarea multor plante ornamentale, pomi și arbuști fructiferi, viță-de-vie, trandafiri, căpșuni și numeroase alte specii.

În acest ghid SemPlus explicăm ce este înmulțirea vegetativă, care sunt principalele metode, când se fac butașii, cum se stimulează înrădăcinarea și ce greșeli trebuie evitate.

Ce este înmulțirea vegetativă?

Înmulțirea vegetativă, numită și înmulțire asexuată, reprezintă obținerea unei noi plante fără formarea unei noi generații prin fecundare și semințe.

Noua plantă se dezvoltă dintr-o parte vegetativă a plantei-mamă.

Pot fi utilizate:

• tulpini;
• lăstari;
• frunze;
• rădăcini;
• bulbi;
• tuberculi;
• rizomi;
• stoloni;
• drajoni.

Această capacitate se bazează pe proprietatea anumitor țesuturi vegetale de a forma noi rădăcini, lăstari și, în final, o plantă completă.

Înmulțirea vegetativă vs. înmulțirea prin semințe

Cele două metode sunt fundamental diferite.

Înmulțirea prin semințe

Este o înmulțire generativă sau sexuată.

Planta nouă provine dintr-o sămânță formată în urma proceselor de polenizare și fecundare.

Am explicat pe larg acest proces în ghidul SemPlus despre înmulțirea plantelor prin semințe.

Înmulțirea vegetativă

Este o înmulțire asexuată.

Noua plantă provine dintr-o parte a unei plante existente.

Diferența este foarte importantă din punct de vedere genetic.

În cazul multiplicării vegetative, plantele rezultate sunt, în principiu, clone genetice ale plantei-mamă, exceptând eventualele mutații.

Acest lucru permite păstrarea caracteristicilor varietale dorite.

Care sunt avantajele înmulțirii vegetative?

Păstrarea caracteristicilor plantei-mamă

Acesta este unul dintre cele mai importante avantaje.

Dacă avem o plantă cu:

• flori deosebite;
• fructe cu anumite caracteristici;
• productivitate bună;
• port ornamental;
• culoare specifică;
• alte însușiri varietale valoroase,

multiplicarea vegetativă permite reproducerea fidelă a materialului respectiv.

Obținerea mai rapidă a plantelor

În numeroase situații, pornirea de la un organ vegetativ poate scurta timpul necesar până la obținerea unei plante mature comparativ cu pornirea din sămânță.

Multiplicarea plantelor care produc greu semințe

Există plante care:

• formează puține semințe;
• au semințe cu germinare dificilă;
• nu transmit fidel caracterele varietale prin sămânță;
• sunt sterile.

Pentru acestea, multiplicarea vegetativă poate fi esențială.

Uniformitatea plantelor

Materialul obținut vegetativ din aceeași plantă-mamă prezintă, în general, o uniformitate genetică ridicată.

Care sunt dezavantajele înmulțirii vegetative?

Metoda are și limite.

Unul dintre cele mai importante riscuri este transmiterea unor boli și agenți patogeni odată cu materialul vegetal.

Dacă planta-mamă este infectată, materialul de multiplicare poate transmite problema mai departe.

Din acest motiv trebuie utilizat material:

sănătos + viguros + bine maturat + lipsit de simptome de boli sau atacuri de dăunători.

Diversitatea genetică este, de asemenea, mai redusă decât în cazul reproducerii sexuate.

Principalele metode de înmulțire vegetativă

Există numeroase metode, însă cele mai cunoscute sunt:

butășirea

marcotajul

despărțirea tufei

înmulțirea prin stoloni

înmulțirea prin drajoni

înmulțirea prin bulbi

înmulțirea prin tuberculi

înmulțirea prin rizomi

altoirea

Fiecare metodă este potrivită anumitor specii.

Înmulțirea prin butași

Butășirea este probabil cea mai cunoscută metodă de înmulțire vegetativă.

Un fragment al plantei este separat și pus în condiții care favorizează formarea unui sistem radicular propriu.

În funcție de specie, putem avea:

• butași de tulpină;
• butași de lăstari;
• butași de frunze;
• butași de rădăcină.

La plantele lemnoase se mai face diferența între:

butași verzi

butași semilemnificați

butași lignificați.

Cum se face corect un butaș?

Tehnologia diferă de la specie la specie, însă câteva principii sunt comune.

1. Alegerea plantei-mamă

Alege o plantă:

• sănătoasă;
• viguroasă;
• caracteristică soiului;
• fără simptome evidente de boli;
• fără atacuri puternice de dăunători.

Calitatea plantei-mamă influențează direct calitatea materialului de multiplicare.

2. Alegerea lăstarului

Pentru multe specii se aleg lăstari sănătoși și suficient de bine dezvoltați.

Gradul optim de maturare diferă însă între specii.

3. Realizarea tăieturii

Folosește o foarfecă sau un instrument bine ascuțit și curat.

O tăietură necorespunzătoare poate zdrobi țesuturile și poate favoriza deteriorarea butașului.

4. Reducerea suprafeței foliare

În anumite situații se îndepărtează frunzele inferioare.

Scopul este atât eliberarea zonei care va intra în substrat, cât și reducerea pierderilor excesive de apă.

Nu se procedează identic la toate speciile.

5. Introducerea în substrat

Baza butașului este introdusă într-un substrat potrivit, capabil să mențină un echilibru între:

apă + aer + stabilitatea butașului.

6. Menținerea umidității

Până la formarea rădăcinilor, butașul are o capacitate limitată de absorbție a apei.

De aceea, pierderea apei prin frunze trebuie controlată.

Ce substrat folosim pentru înrădăcinarea butașilor?

Substratul trebuie să ofere simultan:

• retenție suficientă de apă;
• drenaj;
• aerare;
• structură stabilă;
• condiții sanitare bune.

Un substrat foarte compact și permanent saturat cu apă poate favoriza putrezirea bazei butașului.

În gama SemPlus pot fi consultate turbele și substraturile pentru cultivarea plantelor, utile pentru diferite etape de producere și dezvoltare a plantelor.

Temperatura și umiditatea la înrădăcinare

Formarea rădăcinilor este influențată puternic de condițiile de mediu.

Butașii au nevoie de un echilibru între:

temperatură adecvată + umiditate + oxigen + lumină + pierderi controlate de apă.

Temperatura optimă diferă între specii.

Umiditatea atmosferică ridicată poate ajuta la limitarea deshidratării butașilor, dar excesul de umiditate și lipsa aerisirii pot favoriza apariția bolilor.

Lumina în perioada de înrădăcinare

Butașii cu frunze au nevoie de lumină, însă radiația solară directă foarte puternică poate produce pierderi rapide de apă.

În multe situații este preferabilă:

lumină bună, dar fără expunere excesivă la soarele puternic în perioada critică de înrădăcinare.

După formarea sistemului radicular, plantele pot fi adaptate progresiv condițiilor normale ale speciei.

Înmulțirea prin marcotaj

Marcotajul presupune stimularea formării rădăcinilor pe un lăstar care rămâne temporar atașat plantei-mamă.

Avantajul major este că lăstarul continuă să primească apă și substanțe nutritive de la planta-mamă în perioada în care formează rădăcini.

După înrădăcinare, noua plantă poate fi separată.

Metoda poate fi utilizată la diferiți arbuști, plante ornamentale și alte specii.

Înmulțirea prin stoloni

Stolonii sunt tulpini specializate care se dezvoltă orizontal și pot forma noi plante.

Exemplul clasic este căpșunul.

Plantele-fiice dezvoltate pe stoloni pot forma propriul sistem radicular și ulterior pot fi separate de planta-mamă.

SemPlus dispune și de o categorie dedicată materialului pentru plantare, inclusiv stoloni de căpșuni, în cadrul segmentului său de bulbi și butași. Structura magazinului confirmă existența acestei categorii.

Înmulțirea prin drajoni

Drajonii sunt lăstari care apar din muguri situați pe rădăcini sau în zona subterană a plantei.

În cazul speciilor care drajonează natural, aceștia pot fi separați împreună cu o porțiune de rădăcină și replantați.

Metoda trebuie utilizată ținând cont de particularitățile speciei și de modul în care planta originală a fost obținută.

La plantele altoite, de exemplu, un drajon pornit din portaltoi nu reprezintă soiul altoit.

Înmulțirea prin despărțirea tufei

Este una dintre cele mai simple metode pentru numeroase plante perene.

O plantă matură este scoasă și împărțită în mai multe porțiuni, fiecare având:

rădăcini + muguri sau lăstari viabili.

Noile porțiuni sunt apoi replantate.

Această operațiune poate avea și rolul de a întineri anumite plante perene.

Înmulțirea prin bulbi

Bulbii sunt organe subterane de rezervă care permit plantelor să supraviețuiască perioadelor nefavorabile și să reia vegetația.

Numeroase plante ornamentale se multiplică prin bulbi sau bulbili.

În categoria SemPlus dedicată bulbilor de flori și materialului pentru plantare pot fi găsite diferite tipuri de material vegetal pentru grădină. SemPlus separă în structura magazinului inclusiv bulbii de primăvară și cei de toamnă.

Înmulțirea prin tuberculi

Tuberculii sunt organe îngroșate în care planta acumulează substanțe de rezervă.

Exemplul agricol cel mai cunoscut este cartoful.

Tuberculul dispune de muguri capabili să formeze noi tulpini.

În producția profesională este importantă utilizarea materialului sănătos și destinat plantării, deoarece bolile pot fi transmise prin tuberculi.

Înmulțirea prin rizomi

Rizomii sunt tulpini subterane, de regulă cu dezvoltare orizontală.

Aceștia prezintă noduri și muguri din care pot apărea noi rădăcini și lăstari.

Prin divizarea atentă a rizomului, fiecare fragment care conține structurile necesare poate genera o nouă plantă.

Înmulțirea prin altoire

Altoirea presupune asocierea a două componente vegetale astfel încât acestea să formeze o plantă funcțională.

În principiu avem:

portaltoiul – componenta care asigură sistemul radicular;

altoiul – componenta din care se dezvoltă partea aeriană dorită.

Altoirea este extrem de importantă în:

• pomicultură;
• viticultură;
• producerea anumitor plante ornamentale;
• unele tehnologii legumicole profesionale.

Unul dintre marile avantaje este posibilitatea combinării caracteristicilor portaltoiului cu cele ale soiului altoit.

Înmulțirea trandafirilor

Trandafirii pot fi multiplicați prin diferite metode, inclusiv butășire și altoire, în funcție de tipul materialului și obiectivul producătorului.

Pentru plantarea directă în grădină, SemPlus dispune de o categorie dedicată trandafirilor, alături de arbuști fructiferi, plante ornamentale și viță-de-vie.

Utilizarea materialului vegetal profesional scurtează considerabil drumul dintre multiplicare și obținerea unei plante bine dezvoltate.

Înmulțirea viței-de-vie

Vița-de-vie este una dintre culturile pentru care multiplicarea vegetativă are o importanță deosebită.

Aceasta permite păstrarea caracteristicilor soiului.

În viticultura modernă, materialul săditor este frecvent obținut prin altoire, inclusiv pentru combinarea soiului dorit cu portaltoi adaptat condițiilor de cultură și cerințelor fitosanitare.

SemPlus are în structura magazinului o categorie dedicată viței-de-vie în cadrul materialului săditor.

Înmulțirea arbuștilor fructiferi

Numeroși arbuști fructiferi pot fi multiplicați vegetativ prin metode precum:

• butășire;
• marcotaj;
• drajoni;
• despărțirea tufei.

Metoda potrivită depinde de specie.

Pentru înființarea rapidă a plantațiilor sau grădinilor poate fi utilizat direct material săditor profesional. SemPlus include arbuști fructiferi în segmentul său dedicat bulbilor și butașilor.

Când se fac butașii?

Nu există o singură perioadă corectă pentru toate plantele.

Momentul depinde de:

• specie;
• tipul butașului;
• stadiul de maturare al lăstarului;
• condițiile de mediu;
• tehnologia de înrădăcinare.

Butașii verzi, semilemnificați și lignificați sunt recoltați în perioade diferite.

De aceea, înaintea multiplicării trebuie verificată tehnologia specifică plantei respective.

Cât durează înrădăcinarea unui butaș?

Durata poate varia foarte mult.

Unele plante formează rădăcini relativ repede, în timp ce altele necesită o perioadă considerabil mai lungă.

Procesul este influențat de:

specie + vârsta materialului + temperatură + umiditate + substrat + lumină + starea fiziologică a plantei.

Nu este recomandată scoaterea repetată a butașului din substrat pentru verificarea rădăcinilor, deoarece rădăcinile tinere sunt fragile.

Cum știm că butașul s-a înrădăcinat?

Apariția unei creșteri vegetative noi și susținute poate indica dezvoltarea rădăcinilor.

Totuși, simpla apariție temporară a unor frunzulițe nu garantează întotdeauna o înrădăcinare puternică.

După formarea rădăcinilor, planta trebuie adaptată progresiv la:

• umiditate atmosferică mai redusă;
• lumină mai intensă;
• udare normală;
• condițiile locului definitiv.

Cele mai frecvente greșeli la înmulțirea vegetativă

Utilizarea unei plante-mamă bolnave

Poate transmite problemele către noul material vegetal.

Folosirea instrumentelor murdare

Foarfecile și cuțitele pot transfera agenți patogeni între plante.

Excesul de apă

Un substrat permanent saturat reduce aerarea și poate favoriza putrezirea.

Deshidratarea butașului

Butașul nu dispune inițial de un sistem radicular funcțional și poate pierde apă rapid.

Soarele direct foarte puternic

Poate accentua pierderea apei înainte ca rădăcinile să fie formate.

Alegerea perioadei greșite

Starea fiziologică a plantei poate influența puternic capacitatea de înrădăcinare.

Utilizarea unui substrat foarte compact

Rădăcinile au nevoie atât de apă, cât și de oxigen.

Igiena – un detaliu esențial

Instrumentele utilizate pentru tăiere trebuie menținute curate și bine ascuțite.

Dacă se lucrează succesiv cu mai multe plante, în special atunci când există suspiciuni de boli, igiena instrumentelor devine și mai importantă.

Materialul vegetal cu simptome evidente de boală nu trebuie ales ca plantă-mamă.

Înmulțirea vegetativă acasă

Pentru grădinarul amator, multiplicarea vegetativă poate fi una dintre cele mai interesante metode de obținere a plantelor.

Poți experimenta cu:

• plante ornamentale;
• plante aromatice;
• anumite plante de interior;
• căpșuni;
• arbuști;
• unele plante perene.

Este însă important să verifici tehnologia specifică speciei înainte de a realiza butașii sau divizarea.

Sfatul Agronomului SemPlus

La înmulțirea prin butași, principala provocare este echilibrul dintre pierderea apei prin frunze și formarea noului sistem radicular.

Până când rădăcinile devin funcționale, butașul dispune de rezerve limitate pentru a compensa apa pierdută.

De aceea:

alege material sănătos → realizează tăieturi curate → folosește substrat aerat → menține umiditatea fără băltire → protejează butașul de deshidratare → adaptează planta treptat după înrădăcinare.

Și nu uita: mai multă apă nu înseamnă înrădăcinare mai rapidă.

Rădăcinile au nevoie și de oxigen.

Întrebări frecvente – FAQ

Ce este înmulțirea vegetativă?

Este obținerea unor plante noi pornind din organe sau fragmente vegetative ale unei plante existente, fără reproducere prin semințe.

Care este diferența dintre înmulțirea vegetativă și cea prin semințe?

Înmulțirea prin semințe este generativă, în timp ce multiplicarea vegetativă este asexuată și păstrează, în principiu, caracteristicile genetice ale plantei-mamă.

Ce plante se pot înmulți prin butași?

Numeroase plante ornamentale, arbuști, plante de interior și alte specii pot fi multiplicate prin butași. Metoda diferă însă între specii.

Ce este un butaș?

Este o porțiune de plantă separată de planta-mamă și utilizată pentru formarea unei plante noi.

Ce este marcotajul?

Este o metodă prin care un lăstar formează rădăcini în timp ce rămâne încă atașat plantei-mamă.

Ce plante se înmulțesc prin stoloni?

Căpșunul este unul dintre cele mai cunoscute exemple.

Ce este un drajon?

Este un lăstar dezvoltat din zona subterană sau din rădăcinile unei plante și care, la anumite specii, poate fi separat pentru multiplicare.

Care este diferența dintre bulb și tubercul?

Ambele sunt organe de rezervă, dar au structură și origine morfologică diferite. Bulbii sunt caracterizați prin frunze modificate cărnoase, în timp ce tuberculii sunt organe îngroșate cu rol de depozitare.

De ce putrezesc butașii?

Cauzele pot include excesul de apă, aerarea insuficientă, contaminarea cu agenți patogeni sau utilizarea unui material vegetal necorespunzător.

De ce se ofilesc butașii?

Pierd apă prin transpirație înainte ca sistemul radicular nou să poată compensa pierderile.

Trebuie ținuți butașii în soare?

Cerințele diferă între specii, însă expunerea puternică la soare în perioada inițială poate accentua deshidratarea.

Cât durează înrădăcinarea?

De la câteva săptămâni la perioade mult mai lungi, în funcție de specie și condiții.

Pot înmulți trandafirii prin butași?

Da, anumite tipuri de trandafiri pot fi multiplicate prin butași, însă în producția profesională sunt utilizate și alte tehnologii, inclusiv altoirea.

Vița-de-vie se poate înmulți vegetativ?

Da. Multiplicarea vegetativă este fundamentală pentru păstrarea caracteristicilor soiurilor de viță-de-vie.

Ce substrat este bun pentru butași?

Un substrat care menține suficientă umiditate, dar oferă simultan drenaj și aerare bună.

Înmulțirea vegetativă produce plante identice?

Materialul rezultat este, în principiu, genetic identic plantei-mamă, exceptând eventualele mutații.

Concluzie

Înmulțirea vegetativă permite multiplicarea plantelor păstrând caracteristicile valoroase ale plantei-mamă și reprezintă una dintre tehnicile fundamentale ale horticulturii.

Butașii, stolonii, bulbii, tuberculii, rizomii, drajonii, marcotajul și altoirea sunt modalități diferite de valorificare a capacității plantelor de a genera noi indivizi din țesuturi vegetative.

Succesul depinde de alegerea metodei potrivite pentru specie și de respectarea câtorva principii fundamentale:

material sănătos + moment potrivit + tăieturi corecte + substrat aerat + umiditate controlată + temperatură corespunzătoare + igienă.

Pentru cei care doresc să pornească direct de la material săditor, SemPlus oferă categorii dedicate pentru bulbi de flori, butași, arbuști fructiferi, plante ornamentale, stoloni de căpșuni, viță-de-vie și trandafiri.