Inmultirea plantelor reprezinta una din functiile biologice fundamentale, care asigura reproducerea, adica perpetuarea speciei si marirea numarului de indivizi. Cunoscand particularitatile inmultirii si a factorilor care o conditioneaza, ea este folosita atat in lucrurile de creare de noi soiuri sau de perfectionare a acestora, cat si in procesul tehnologic de producere a semintelor si materialului saditor. Majoritatea plantelor legumicole se inmultesc prin seminte, dar la unele culturi se practica numai inmultirea vegetativa (cartof, usturoileusteananghinarerevent).

 

 

Inmultirea prin seminte

In procesul de polenizare si fecundare, in urma contopirii gametilor masculi si femeli se obtine samanta, ca organ al plantei, la finele ciclului biologic. Comportarea plantei in acest complex si delicat proces este diferita. Cand polenizarea se face cu polen propriu (autopolenizare), de la aceeasi floare, se obtin plante autogame (fasolemazaretomate), rezultand produsi foarte asemanatori cu formele parentale (parinti), organisme homozigote. Datorita acestui fapt, plantele autogame au insusiri stabile si transmit fidel caracterele la descendenti. Cand polenizarea are loc cu un polen strain, de la alta floare (polenizare incrucisata) rezulta plante alogame (varza,  morcov,  ardei), care sunt organisme heterozicote datorita faptului ca cei doi gameti au insusiri diferite. De aceea, plantele alogame au o mare variabilitate si o vitalitate sporita, dar exista pericolul de incrucisare libera a soiurilor intre ele sau cu specii salbatice, ceea ce depreciaza calitatea lor. In acest caz, trebuie favorizata polenizarea intre indivizi (plante) din acelasi soi, iar fata de alte soiuri sa se asigure o distanta mare de izolare.

 

Samanta obtinuta constituie materialul semincer, componenta a fluxului tehnologic, fiind folosita atat pentru realizarea unor produse de calitate, cat si pentru reluarea procesului de inmultire. Aceasta se realizeaza in ferme specializate, pe culturi, aplicand tehnologii specifice.

Cultivarea plantelor prin seminte  asigura o serie de avantaje cum ar fi:

semintele  asigura o inmultire rapida a plantelor legumicole, recolte ridicate si de calitate;

- plantele provenite din seminte   devin mai rezistente la conditiile climatice vitrege dupa ce au foat semanate, ele caracterizandu-se pritr-o adaptabilitate marita;

- posibilitatea de a introduce larg in legumicultura  efectul heterozis ceea ce conduce la productii timpurii;

- mecanizarea larga a lucrarilor de semanat, contribuind la reducerea costurilor de productie;

- pastrarea semintelor  in timpul anului se face in conditii optime, datorita volumului redus, continutului scazut de apa, ceea ce reduce eventualele pierderi de material biologic.

 

 

 

Calitatea semintelor.  Productia legumicola depinde foarte mult de calitatea semintelor,  de modul pregatirii lor in vederea semanatului. Pentru semanat trebuie folosite numai seminte  selectionate, cu inalte caracteristici biologice, de o mare vitalitate, care trebuie supuse unui control permanent in laboratoare si campuri de inmultire.

Atentia deosebita care se da studiului insusirilor fizico-biologice ale semintelor  de legume  se explica prin aceea ca ele conditioneaza in mare masura productia multor ani. Fondul de seminte  pentru 2-3 ani se pastreaza in depozite speciale si daca nu sunt respectate normele de conditionare, ele isi pot pierde unele din insusiri, care nu mai pot fi recuperate. Astfel, daca samanta  si-a pirdut facultatea germinativa sau a trecut termenul de varsta, ea nu mai poate fi folosita. De asemenea puritatea semintei  poate fi scazuta fata de normele in vigoare, in acest caz producatorul de samanta  realizxand beneficii mai scazute.

Insusirile semintelor  de legume, exprimate in practica valorificarii prin indici de calitate, sunt urmatoarele:

- puritatea fizica:

- facultatea germinativa;

- puterea de strabatere;

- energie germinativa;

- valoarea culturala.

O alta insusire a semintei  o reprezinta aspectul comercial, unde se au in vedere urmatoarele insusiri fizice: marimea, uniformitatea, gradul de maturitate, forma, culorea, luciul.

 

 

 

In afara insusirilor de calitate expuse, intereseaza de asemenea, gradul optim de umiditate in timpul pastrarii, temeperatura minima si optima de germinatie, durata incoltirii, vechimea optima pentru semanat, lungimea duratei in care se pastreaza facultatea germinativa. Astfel, la semintele de ceapa,  cu un continut de apa de 12%, pastrate la o temperatura de + 27 grade Celsius, germinatia se reduce in 3 saptamani de la 94% la 82%. Aceleasi seminte,  cu un continut de apa de 9%, dar pastrate la o temperatura de +10% timp de 3 saptamani nu-si pierd germinatia.